Twilight Fanfiction

Din perspectiva Bellei

-Bella, pentru Dumnezeu, esti vampir, cat poate dura sa te pregatesti?Intarziem!
-Alice, dorm!Ce nu intelegi?Inca 5 minute! imi iubesc sora, nu ma intelegeti gresit, doar ca ea nu intelege cat de mult imi lipseste umanitatea. Ea nu isi aminteste nimic din viata ei inainte de a fi transformata, deci pentru ea este foarte „plictisitor” sa fii un „simplu om fragil”. Imi este dor de mangaierile mamei atunci cand cadeam la scoala, iar ceilalti copii radeau, sa simt frigul si dupa sa ajung acasa, la caldura sobei pe atunci, sa ma invelesc cu o patura si sa ii simt ciucurii pufosi cum imi gadila obrazul, sa stam toti langa semineu atunci cand tata se intorcea din armata. Dar, sunt bine acum. Am fost prima ruda a lui Carlise, mereu mi-a fost un tata iubitor. La 15 ani dupa ce m-am alaturat lui Carlise, el a cunoscut-o pe sotia lui si mama mea, Esme. incerca sa se sinucida pentru ca copilul ei murise la 10 zile dupa nastere, iar sotul ei era un tiran care o invinovatea pe ea pentru moartea bebelusului.Apoi ni s-a alatura Emmet, iar Carlise spera sa fie pentru mine ce este Esme pentru el, dar mai mult decat un frate unrsulet nu-l pot vedea, el are puterea de a controla vremea. Alice, pur si simplu a batut la usa casei noastre, pe atunci stateam in Alaska, si ne-a intrebat unde e camera ei si ne-a imbratisat pe toti, spunandu-ne pe nume, in timp ce noi stateam ca niste statui. Mai tarziu ne-a spus ca ea vede viitorul si a avut o viziune cu noi si a stiut ca noi vom urma sa ii fim familie, ceea ce s-a dovedit adevarat. In scurt timp si-a castigat loc in inimile noastre inghetate.Daca nu as sti, as putea spune cu mana pe inima ca Alice si Emmet sunt gemeni. Amandoi hiperactivi, mereu cu zambetul pe buze si cu un uimitor simt de convingere suparator. Eu, pur si simplu sunt un scut „hot” dupa cum imi zice Emmet, pentru ca absorb celelalte puteri.Mi-am adus aminte ca nu e timpul de meditat asupra existentelei mele vesnice.
-Gata, m-am trezit, i-am spus afisand un zambet vinovat.
-Nu-i nimic, oricum avem bagajele pregatite, doar ca ti-am pregatit tinuta si vroiam sa vad cum iti sta. Afisa fata faimoasa de catelus marca Alice Cullen, pana si pe Aro l-a convins sa ne dea pace cu fata asta.
-Alice, chiar vrei sa te cred ca asta te framanta pe tine? Daca vroiai sa vezi cum imi sta, puteai pur si simplu sa verifici viitorul. cand eram pe cale sa ii iau mana si sa verific tot ce a avut ea a in capusorul ala bolnav al ei, si-a retras-o imediat.
-Te roooog, nu fi rea, si isi afisa din nou fata de catelus. Macar de data asta, nu trebuie sa stii tu chiar tot!si scoase limba la mine.
Am lasat-o balta, stiam ca nu aveam sa ajung prea departe cu Alice,deci m-am dat batuta, iar apoi mi-a inmanat hainele.

-Alice, mergem la o scoala de corectie, unde se presupune ca ar trebui sa ne corectam comportamentul, nu sa ma duc imbracata ca de un concert rock -si oricat de mult as prefera a doua varianta,-trebuie sa mergem acolo ca sa nu atragem atentia asupra noastra prea mult, iar hainele tale exact asta fac. Cand dadeam sa ma dezbrac, ea incepu sa o faca pe suparata si nu suportam sa o vad asa.
-Te roooog Bella, stiu ca nu iti place, dar oricum acolo vin doar tarfe si pungasi, o sa fie mai dezbrcatea decat tine si oricum tu esti imbracat cu stil.
M-am supus ei, deobicei eram mult mai incapatanata, dar nu avea rost sa te contrazici cu Alice cu ceva in legatura cu hainele. Dupa ce m-a machiat, mai strident ca de obicei, pot sa spun ca aratam chiar bine. Piela mea palida de vampir contrasta cu hainele inchise la culoare, iar ochii de un auriu puternic ieseau in evidenta datorita machiajului negru si strident. Cand am coborat jos, am observat ca si Alice era imbracata asemanator. Purta niste dresuri negre in plasa, o pereche de pantaloni scurti de piele tot negri, un top gri inchis si…hanoracul lui Emmet?Adica, ii era destul de larg, dresuri cu impriemuri florare, bocancii de aceeasi culoare…si o geanta?Ce naiba face cu geanta la scoala de corectie?
-Alice ce naiba vrei sa faci cu o poseta la scoala?Nu ai nevoie de nimic din ea, sunt sigur. Emmet mi-a luat-o inainte.
-Hei, moda nu e doar utila! riposta ea

Am stat cateva minute in liniste, pana cand isi facu aparitia si Carlise cu Esme.

-Bun, deci sa recapitulam povestea, spuse Carlise.
-Eu sunt nepoata lui Esme si a trebuit sa ma adopte dupa ce parintii mei au murit, Alice si Emmet sunt gemeni,pe care i-ati adoptat dupa ce v-ati casatorit.
-Corect.Esme va fi profesoara de engleza, iar eu de biologie/chimie.
Acestea fiind spuse ne-am urcat cu totii in gipul lui Emmet si am pornit spre scoala.
In timp ce mergeam mi-am dat seama ca ii voi uri pe toti cei ajunsi acolo.Nici macar nu ii vazusem, dar avand in vedere ca au ajuns la o scoala de corectie, nu iti trebuie prea multe informatii. Eu pur si simplu nu pot sa inteleg. Sa ai o viata si sa iti bati joc de ea.Din cate mi-a zis Carlise, unii dintre ei si-au omorat parintii,altii i-au facut bucati si i-au bagat in frigider, altii pur si simplu au dat foc unor persoane dupa ce le-au gazat.Un fior mi-a trecut pe sira spinarii. Oamenii astia nu aveau scrupule. Dupa ce Emmet coti la drepta, se vedeau turnurile cladirii „Sword&Cross”.Am ajuns in parcarea scolii si am putut vedea mai bine campusul. Erau 4 cladiri, adapostite sub stilul gotic, una din cladiri era construita recent, caci nu isi gasea locul in campus. Carlise si Esme s-au dus sa isi verifice programul dupa ce ne-au urat noroc, iar noi am plecat sa ne luam orarul. Am analizat si elevii.Aproape toti erau la fel:imbracati in negru, cu ochii rosii de la bautura si tigari probabil, cu cearcane puternice si piercing-uri. Mi-am scos castile de la iPod si le-am ascuns bine astfel incat sa nuse vada si sa imi fie confiscat. De obicei,el ma salva de la nebunie. Nu aveam nevoie de telefon, aband in vedere ca voi fi colega de camera cu Alice, Emmet va sta in fata noastra, iar Carlise si Esme vor fi profesori aici, nu aveam cu cine vorbi si ne va fi destul de simplu sa evadam.
Dupa ce ne-am luat orarul si am aflat ca voi avea 2 ore cu Emmet si 3 cu Alice si una singura am mers sa vedem camerele. Internatul era la fel de infricosator ca si castelul Volturilor prin secolul 19. Holul era lung, cu vitralii de o parte si alta, cu lemn masiv inchis la culoare, podeaua scartaia la fiecare pas facut, iar in loc de becuri erau lumanari asezate pe masutele cu pliante despre scoala.
Am zarit camera noastra, 342-hmm, nu mai aveam mult pana atunci- si am dat buzna in ea si am inceput sa ne aranjam lucrurile. Alice avusese grija sa puna cat mai multe haine negre, caci asta era uniforma scolii, dar si cateva mai deschise la culoare, caci vinera, sambata si duminica ne puteam imbraca cum vrem. Aveam sifonierul plin cu accesori, pantofi si haine negre-ma simteam ca o printesa a intunericului.M-am uitat la sora mea, care era si ea gata, asa ca am decis sa vedem ce face Emmet sa-l ajutam, daca nu venise deja colegul lui de camera, poate aveam noroc si terminam repede, iar apoi am fi mers o plimbare. Am ciocanit la usa si il auzeam pe Emmet cum sopteste un „intrati”, se pare ca era singur. Am terminat totul si se pare ca plimbarea noastra s-a transformat intr-o vanatoare, nu-mi dadusem seama cat de insetata eram pana ce am simtit mirosul unui leu de munte si o puma. Emmet si-a gasit un urs cu care sa se „joace”, iar Alice s-a multumit cu cateva erbivore. In privinta asta semanam cu Emmet,aveam un apetit sanatos. Cand am decis ca e de ajuns ne-am intors in curtea „liceului”, se pare ca au mai ajuns cativa elevi. Ne-am asezat la umbra celui mai intunecat si indepartat copac, sa ne ferim cat putem de privirile celorlalti. Alice avusese o viziune cum ca peste 3 saptamani avea sa fie o furtuna in Forks, era perfect pentru un meci de baseball. Eu si Emmet eram cei mai incantati de meci, mai ales ca data trecuta l-am invins, iar acum vroia revansa.
-Mai bine am pleca in sala de festivitati, adica sala de sport decorata fara pic de stil, sugera Alice imitand o fata dezgustata cand se gandi la sala de sport.
Festivitatea a trecut…normal: cu prezentarea noilor elevi,urarile de bun venti sisperante desarte cu privire la comportamentul nostru de acum inainte; si totusi era ceva ciudat la doamna Bergdorf. Avea ceva inspaimantator, care te intimida in atitudinea ei blanda. Avea o silueta miniona, cu talie de viespe, parul prins intr-un coc sanatos si bretonul asimetric ce ii acoperea ochiul stang. Purta un costum de culoare fidesului si o pereche de pantofi cu toc negru, impunatori.Aveai impresia ca se uita la tine si ca iti poate citi orice miscare, desi nici macar nu se uita la tine; chiar m-am gandit serios daca e un vampir, dar pielea ciocolatie o dadea de gol si nici un varcolac nu putea fi, caci nu avea dimensiunile supraponderale necesare.
Imediat ce festivitatea s-a incheiat, ne-am indreptat spre camera lui Emmet sa vedem daca noul coleg a ajuns. Se pare ca da, din moment ce langa usa camerei lui se simte un parfum de frezii incat am crezut ca o sa salivez.

Din perspectiva lui Edward

Nu-mi puteam crede urechilor. Parintii mei impreuna cu judecatorul acela cretin urmau sa ne trimita la o scoala de corectie. Si de ce? Pentru ca inainte ca Tanya sa se sinucida m-a sunat si mi-a spus „Adio, Edward.Ne vedem pe lumea cealalta” si dupa a inchis, lasanadu-ma cu gura cascata, fara sa-i mai pot zice ceva si imposibilitatea de a gandi coerent. In biletul de adio pe care l-a lasat se pare ca s-a sinucis pentru ca era indragostita de mine din clasa a IV-a, iar eu consideram doar cea mai buna prietena a mea, iar asta ma facea sa ma simt si mai prost pentru ca eu o consideram cea mai buna prietena a mea fata, pe langa Rosalie. Imi dadusem seama ca in ultima vreme e din ce in ce mai deprimata si anti-sociala, dar nu imi dadusem seama ca situatia ei e ata de grava. Iar pentru ca imi daduse si telefon inainte asta ma facea sa ma simt si mai vinovat. Revenind in prezent, se pare ca daca spui adevarul intr-o declaratie, risti sa fii trimis la o scoala de corectie, iar faptul ca le-ai spus fratilor tai despre Tanya, ii trimite si pe ei. Dar, de parca nu ar fi fost de ajuns, mai esti trimis si la psiholog de 3 ori pe saptamana pentru ca atunci cand erai mic nu stiai ce sa spui si ce nu parintilor, cum ar fi faptul ca aud gandurile celor din jur. Cand eram mic, le-am spus asta parintilor mei, iar ei au crezut ca vroiam sa fac o gluma si s-au prefacut ca ma cred. In urma insistentelor mele au inceput sa creada ca am probleme psihice si m-au trimis la psiholog. Atunci am inteles ca nu sunt nebun, ci ca e ceva in neregula cu mine. M-am prefacut ca mi-a trecut nebunia si am mers mai departe. Si se intrebau de ce nu am crezut niciodata in Mos Craciun.Doar fratii mei ma intelegeau, pentru ca si ei erau in aceeasi situatie. chiar daca imi erau frati adoptivi si am crescut impreuna de cand aveam 2 ani, tot era ciudata legatura care se crease intre noi si mai ales, care erau sansele ca 3 oameni cu „puteri paranormale” sa se intalneasca?Jasper, putea controla emotiile celor din jur, iar Rosalie avea o chestie foarte ciudata, mai ciudata decat noi. De cate ori isi imagina ca avea sa se intample ceva foarte rau, se intampla ceva foarte bun, daca isi imagina ca avea sa se intample ceva rau, se intampla ceva bun, si tot asa; si-a dat seama de asta mai tarziu decat noi, pe la 9 ani, cand isi imaginase ca va fi omorata de un barbat care ucise in fata ei 2 persoane, dar el i-a spus ca nu vrea sa isi pateze cu sangele cuiva atat de fraged. Apoi, a venit acasa plangand gandindu-se doar la intamplarea de mai devreme. Noi doi am linistit-o, spunandu-i ce i se intampla si ca va fi bine.
Mai multe ciocanituri in usa camerei mele m-au adus in prezent.
-Edward, intarziem.Vedeam pe chipul lui Jasper mila si compatimire, dar si un pic de furie pentru toata situatia asta care nu avea niciun sens. Nu trebuia sa citesc gandurile sau sa fiu un empat ca sa stiu asta; era fratele si cel mai bun prieten al meu, il cunosteam mai bine decat pe mine.
-Imediat.Am aruncat o ultima privire in camera mea, sa ma asigur ca nu am uitat nimic.Nu vroiam sa ma despart de camera asta, dar trebuia.
Drumul spre scoala a fost linistit. Nu vorbeam, fiecare era adancit in gandurile lui, iar in masina rasuna melodia Nirvanei, „All apologise”, prin asta faceam aluzie la tot ce se intamplase in ultimele saptamani.

Rose statea pe scunul copilotului, cu capul sprijint de geam si se gandea sa nu pice cu cineva de „tipul Sword&Cross” si ca ar trebui sa isi ascunda sireturile si sosetele pentru a nu fi spanzurata, ca in filmul la care ne-am uitat in urma cu doua seri. Jasper incerca din greu sa fie atent la drum, dar nu isi putea stapani gandurile cu privire la colegul de camera.

Am iesit in liniste din masina si ne-am indreptat catre cladirea administrativa sa ne luam orarele Si cheile camerelor. Stateam in camera 344,etajul 4, Rose si Jasper stateau amandoi la etajul 3. Am intrat in camera si mi-am lasat bagajul langa usa , iar pe cel de mana pe unul din paturi.Am deschid dulapul de langa fereastra, dar se pare ca colegul meu de camera deja ajunse si isi alesese partea de camera. Mi-am aruncat o mica, mica privire in dulapul lui ca sa-mi fac o idee despre el. God, tipul asta avea de toate:de la maiouri si tricouri la bluze si pulovere, de la geci de piele sau fas la sacouri sofisticate, bocanci si cizme, pantofi si basketi sau skateri. Deja imi era frica:ori era gay, ceea ce nu ma mira, caci era un documentar la tv despre faptul ca 70% din criminali sunt gay, ori avea de gand sa stea ceva timp pe aici, ceea ce insemna ca nu furase o gogoasa de la un vanzator ambulant ca sa ajunga aici. Ambele variante ma inspaimantau, mai ales ca tipul era cat o matahala. Mi-am despachetat hainele si le-am asezat in dulap.M-am uitat la ceas, care indica 10:50.La naiba!Festivitatea de bun venit a inceput la 10:15. Mi-am luat repede geaca de piele si am alergat catre sala de sport.Avusesem noroc, caci directoare inca isi tinea discursul, desi imi aruncase o privire intimidanta, iar Rosalie se resuma sa-mi arate ca pastrase un loc liber langa ei.Dupa primele 10 minute, cand mi-am dat seama ca defapt doamna Bergdorf repeta aceeasi fraza, dar cu alte cuvinte, mi-am pierdut interseul. Am aflat ca la etajul 3 sunt si cateva camere de 3 persoane, iar Jasper e coleg de camera cu 2 frati, George si Kevin Killian. Se pare ca e au fost atacati pe strada de 3 hoti pentru ca ii vazusera cum jefuiau o banca cand se intorceau de la o petrecere.Cei 3 aveau un cutit si vroiau sa-i omoare, dar au l-au luat ei si au omorat pe 2 dintre ei, celalat a fugit, iar Rose statea cu o fata pe nume Abigail Keeps. Din cate mi-am dat seama din gandurile ei, era o mosternitoare foarte bogata din New York, ai carei parinti erau plecati mai tot timpul cu afaceri, iar ca sa le atraga atentia fura din magazinele de lux.Caz clasic. La 12:25 s-a terminat festivitate si fiecare s-a retras in camera lui. Urma sa ne intalnim cu totii in cantina pentru pranz. Ma indreptam spre camera cu sfiala, de teama noului coleg. Scarile mi se pareau si mai sinistre ca prima oara cand le-am vazut. Am ajuns in sfarsit la etajul 4 si imi taram picioarele cu sila pana spre sfarsitul coridorului, unde era camera. Am batut la usa, dar nu mi-a raspuns nimeni, asa ca am intrat. Am oftat usurat, se pare ca de data asta eu eram primul.M-am asezat pe pat si am inceput sa citesc din una din cartile tatalui meu, „Maestrul si Margareta” de Mihail Bulgakov. Era una din cartile lui preferate si intotdeauna am vrut sa ii calc pe urme. „Se pare ca te-ai descurcat foarte bine, avand in vedere ca esti la o scoala de corectie” ma ironiza constiinta mea. Mi-am dat ochii peste cap, doar de asta mai aveam nevoie.
Auzeam niste pasi in apropierea usii si m-am gandit ca ar putea fi fratii mei. Au ciocanit la usa si m-am dus sa le deschid.Dar cand am deschis usa, am dat peste 3 oersoane total diferite celor pe care le asteptam si asemanatoare in acelasi timp. Am dat peste un munte palid, cu ochii aurii, par negru carliontat, un zambet de superioritate, dar totusi gropitele din obraji ii tradau atitudinea falsa. Mai era si un spiridus cu parul negru tuns scurt si asezat tepi in toate directiile, tenul palid si ochii aurii de parca ar fi 2 beculete mici aprinse.In spatele lor, mai puteam zari o silueta feminina, cu parul de culoare mahonului, pielea foarte palida de parca ar fi fost o stafie, cearcane movalii in jurul ochilor, buzele rozalii, cu forme proeminente si imbracata trés chic dupa cum ar spune Rosalie;mi-am dat ochii peste cap mental-„petrec prea mult timp cu ea” mi-am zis, continuand sa ma holbez la cea mai frumoasa fata pe care o vazusem. Vroiam sa aflu cum o cheama, asa ca ma concentram sa ii aud gandurile. Dar…nimic. M-am uitat atent la ea timp de 1 minut incercand sa aflu ceva. M-am axat si pe celelalte persoane care erau langa ea, sigur erau rude. Iarasi nimic. Ma simteam asa de ciudat, era ca si cum nu ar fi fost in fata mea-am clipit des de cateva ori ca sa ma asigur ca e adevarat-parca gandurile lor ar fi fost inghitite de o gaura neagra. Ma asteptam ca in curand sa aud un greiere pe fundal ca intreaga situatie sa fie completa. Im cele din urma, MZC-PCDC(marele zid chinezesc-posibilul coleg de camera) intra in camera si se intoarse spre mine.
-Emmet Cullen, incantat.Vocea lui parea atat de matura incat aveam impresia ca incurand podeaua se va denivela sub mine.
-Edward Masen.Trebuie sa recunosc ca imi tremura putin vocea, dar cine nu ar fi intimidat sa aibe pe cineva in camera care arata ca scos din Vogue. M-am intors spre usa unde statea cele 2 fete. Spiridusul se uita entuziasmata prin camera, cu un zambet pana la urechi, iar cealalta avea privirea aplecata in jos si parea ca se gandeste la ceva intens, sau poate ca doar se uita in gol. Fata cea mica intra ca un uragan si incepu sa vorbeasca:
-O, Emmet, te urasc!Camera voastra e mult mai mare. Si uite ce tapet ai, dar perdelele alea sunt pur si simplu iac! Poate vorbesc cu Carllise si ma lasa sa le schimb, iar covorul, e piesa de rezistenta;dateaza din 1943!
Cand am auzit asta m-am intors spre ea si am ridicat o spranceana. Paru stanjenita, de parca ar fi spus ceva ce nu ar trebui.
-Adica…presupun, era unul asemanator intr-o revista de design interior. Alice Cullen, imi pare bine. Pe chip i se asternu o expresie fericita si usurata. Tusi ca sa-i atraga atentia celeilalte prietene. Ea isi ridica si spuse pe un ton care nu trada nimic inafara de superioritate, infumurare si durere. Pacat de invelisul ala de statuie a Afroditei.
-Isabella Cullen, prefer Bella. Ma intrebam ce durere putea avea cineva ca ea.
Urmatoarele 2 ore au trecut repede. Emmet si Alice au ramas cu mine, dar nu vorbeam decat „pardon” si „imi pare rau”. Eu incercam sa termin de despachetat, iar ei citeau o carte impreuna.Bella doar statea pe pervazul de la geam ascultand muzica-si era data atat de tare incat auzeam si eu.In timp ce imi faceam de lucru prin camera ii simteam privirea taioasa asupra mea.
Ma julisem la coate in timp ce mutam dulpul ca sa fie mai multa lumina in camera.
Imediat toti s-au oprit din activitatile lor si si-au intors peivirile spre mine.Bella pleca ca o tornada si tranti usa in urma ei.
-Eu,hmm, ar trebui sa ma duc dupa ea. Se uita cu subinteles la Emmet si pleca.
El se parea ca intelege perfect situatia, pe cand eu eram total pe dinafara. Si asa am ramas eu, cu ogramada de inteebari si de ce-uri:ce s-a intamplat totusi azi? De ce ei 3 sunt atat de perfecti?De ce se comporta atat de ciudat?Astept raspunsuri.
––––––––-
Stiu, stiu, stiu ca e MEGA plictisitor, dar e tarziu, e primul capirol si saptamana asta am olimpiada la romana. Nu ma judecati, va rog!:o3 Promit ca o sa pum urmatorul capitol vinerea asta,msau joi!Well, well, well…Enjoy!